Vânzare Surplus Energie Fotovoltaică Prosumator Firmă 2026 — Preț, Mecanism, Furnizori

Ce este surplusul de energie și de unde apare

Surplusul de energie fotovoltaică e cantitatea de electricitate pe care sistemul tău o produce peste consumul instant al firmei și care e injectată în rețeaua publică. Apare automat în orice sistem corect dimensionat, pentru că:

• Producția maximă a panourilor e la prânz, când multe firme au consum mai mic decât în restul zilei (program 8-17 cu pauză de masă, depozite cu activitate dimineața și seara, hale cu schimburi).
• Vara producția e cu 40-60% mai mare decât iarna, dar consumul firmei e adesea constant pe an (sau chiar mai mic vara, dacă nu ai climatizare grea).
• Weekend-urile și sărbătorile sistemul produce, dar firma e închisă — tot surplusul ajunge în rețea.

În termeni concreți, pentru o firmă cu sistem de 100 kWp în zona Sud și consum de 80 MWh/an care lucrează doar în timpul săptămânii, surplusul injectat poate ajunge la 30-50% din producția totală (~40-60 MWh/an). De la valorificarea acestui surplus depinde direct ROI-ul investiției — fără compensare, sistemul e supradimensionat și pierzi bani.

Mecanismul prin care firmele recuperează valoarea surplusului se numește statut de prosumator, regimul juridic introdus prin Legea 220/2008 și modificat substanțial prin Legea 169/2025 aplicabilă de la 1 iulie 2025. Vezi ghidul de legislație prosumator comercial pentru cadrul general; aici detaliem ce se întâmplă concret cu fiecare kWh injectat în 2026.

Praguri de capacitate — de ce 200 kW și 400 kW contează

Legislația din 2026 împarte prosumatorii firmă în trei categorii, după puterea instalată per loc de consum. Mecanismul de compensare diferă fundamental între ele:

Ce înseamnă practic pentru o firmă

Sub 200 kW — domeniul majorității firmelor cu sistem rooftop pe hală sau birouri. Aici trăiești cea mai favorabilă schemă: orice kWh pe care l-ai injectat în plus față de consum e "depozitat" pe factură și recuperat în următoarele 24 de luni la același preț de active energy ca cel pe care plătești energia din rețea. Nu pierzi marja furnizorului, taxele, accizele — doar pe partea de active energy. Dacă în luna mai injectezi 5.000 kWh peste consum și în decembrie consumi cu 5.000 kWh peste producție, în decembrie n-ai nimic de plătit pe componenta de active energy.

200-400 kW — sistemele mari, parcuri solare la sol, mai ales pentru hale industriale extinse sau ferme. Aici nu mai există compensare 1:1. Surplusul injectat se vinde furnizorului la prețul mediu ponderat al PZU (Piața pentru Ziua Următoare) din luna respectivă. Pentru că PZU-ul în zilele cu producție solară mare poate scădea sub 0,20 lei/kWh — uneori chiar la zero sau negativ — randamentul economic al surplusului se prăbușește exact când produci cel mai mult.

Peste 400 kW — n-ai mai dreptul la statut de prosumator. Trebuie să îți deschizi structură de producător independent, să intri pe contract bilateral cu un furnizor sau direct pe piața OPCOM (PZU, PI). Implicit ai obligații complete: licență ANRE, raportare zilnică, balansare. Pentru majoritatea firmelor care vor sistem mai mare de 400 kW, soluția e împărțirea pe mai multe locuri de consum sau pe mai multe entități juridice (când structura permite), exact pentru a rămâne în categoria sub 200 kW per loc.

Concluzia practică: dimensionarea sistemului tău trebuie să țină cont nu doar de producție vs. consum, ci și de pragul juridic. Un sistem de 250 kW pe un loc de consum cu 200 MWh/an de cerere intern e adesea financiar mai prost decât 199 kW pe același loc — pentru că peste 200 kW pierzi mecanismul 1:1 pe TOT surplusul, nu doar pe ce trece de prag.

Compensare cantitativă (sub 200 kW) — cum funcționează concret

Pentru sistemele sub 200 kW, mecanismul de compensare cantitativă (numit și net metering sau net billing 1:1) e relativ simplu. La fiecare interval lunar de facturare:

1. Distribuitorul citește contoarele — unul pentru energia consumată din rețea, unul pentru energia injectată (contor smart bi-direcțional, obligatoriu de la racordare).
2. Furnizorul primește datele și calculează diferența:
   • Dacă ai consumat mai mult decât ai injectat → plătești diferența la prețul activ din contract + taxe + tarife de transport/distribuție.
   • Dacă ai injectat mai mult decât ai consumat → ești creditat cu kWh echivalenți, valabili 24 de luni.
3. Creditul kWh se păstrează pe contul tău și se folosește automat în lunile cu deficit.

Ce nu plătești pe surplus

Asta e cea mai importantă subtilitate a mecanismului. Pe energia consumată din rețea plătești trei componente: prețul activ (componenta de marfă), tarifele reglementate de transport+distribuție, și taxele/contribuțiile (acciză, TVA, certificat verde, contribuție cogenerare). Pe surplusul injectat primești doar prețul activ — fără TVA, fără tarife de rețea, fără taxe.

În practică, asta înseamnă că prețul efectiv pentru un kWh injectat e cu 35-50% mai mic decât prețul total al unui kWh consumat, chiar dacă "prețul activ e același". Diferența se duce către operator de distribuție și către stat. Pentru o firmă cu tarif total ~1,30 lei/kWh, prețul de surplus e de regulă în zona 0,55-0,90 lei/kWh (componenta activă din contract).

Soldul de 24 de luni

Surplusul nu se pierde, dar nici nu se acumulează la infinit. Fiecare kWh creditat are o valabilitate de 24 de luni de la data facturării lunii în care a fost injectat. După 24 de luni, dacă încă nu l-ai consumat, intri în regularizare financiară: furnizorul e obligat să-ți plătească soldul rămas în bani, la prețul mediu PZU al lunii respective.

Pentru majoritatea firmelor cu consum constant pe an, soldul nu rămâne — vara îl acumulezi, iarna îl consumi. Dar pentru firme cu sezonalitate puternică (ex. agroindustrie cu activitate doar 6 luni/an, depozite frigorifice cu picuri de iarnă), regularizarea financiară devine relevantă pentru o parte din surplus.

Regularizare financiară (200-400 kW) — vânzare la preț PZU

Pentru sistemele între 200 și 400 kW, mecanismul e fundamental diferit: kWh injectat NU se compensează 1:1 cu kWh consumat. Surplusul devine vânzare efectivă către furnizor, la prețul mediu ponderat al PZU OPCOM din luna respectivă.

Cum se calculează prețul

Furnizorul tău primește datele de injecție lunar, le multiplică cu prețul mediu ponderat PZU publicat de OPCOM pentru luna respectivă (un singur preț per lună pentru tot surplusul tău, indiferent de oră) și emite o factură către tine cu suma corespunzătoare.

Cifre orientative pentru piața din 2025-2026:

• Preț mediu PZU lunar: oscilează între 0,30 și 0,80 lei/kWh în funcție de lună și de evoluția prețurilor de gaz.
• În lunile cu producție solară mare (mai-august), prețul mediu scade sub mediu — exact când tu injectezi cel mai mult. La prânz, în zilele cu producție mare, PZU-ul orar poate ajunge sub 0,10 lei/kWh sau chiar la zero.
• În lunile reci (decembrie-februarie), prețul mediu PZU urcă, dar producția ta e mică — așa că vinzi puțin la preț bun.

Implicația pentru ROI

Pentru un sistem de 250 kW care injectează ~150 MWh/an de surplus, diferența între compensare 1:1 (la ~0,75 lei/kWh active) și vânzare la PZU (~0,40 lei/kWh mediu ponderat) e de 52.500 lei/an. Pe o durată de 25 de ani și o creștere a prețurilor energiei, gap-ul cumulat poate atinge 1,5-2 milioane lei.

În practică, asta înseamnă că un sistem de 250 kW pe un singur loc de consum nu mai e o decizie financiar superioară unui sistem de 199 kW. Dacă consumul firmei tale e suficient pentru un sistem mai mare, soluția e:

1. Împărțirea pe locuri de consum diferite — dacă firma are mai multe puncte ENEL/Distribuție Energie (ex. clădire de birouri + hală depozit + sediu administrativ), poți pune câte un sistem sub 200 kW pe fiecare loc.
2. Împărțirea pe entități juridice — dacă structura grupului tău permite, fiecare societate cu locul ei de consum poate avea sistem separat.
3. Stocare cu baterii — pentru a folosi mai mult intern și a injecta mai puțin. Vezi ghidul de stocare cu baterii.

Termen de plată — 42 de zile

Legea 169/2025 fixează termen maxim de plată 42 de zile de la data facturării către furnizor. Dacă furnizorul depășește termenul, datorează penalități echivalente cu cele percepute clienților pentru întârziere la plată. În practică, fluxul e:

1. Tu produci și injectezi pe parcursul lunii.
2. Distribuitorul transmite datele lunar către furnizor (automatizat).
3. Furnizorul emite factura ta + factura lui către tine pentru consum, le compensează matematic, și plătește diferența (dacă există).

Comparație furnizori — preț achiziție surplus 2026

Prețul activ din contract — singurul care contează pentru valorificarea surplusului — diferă semnificativ între furnizori. Datele din această secțiune sunt agregate publice de pe piața din aprilie 2026, valabile la momentul scrierii. Verifică tarifele actuale direct la furnizor înainte de a semna contract.

Tarife active publicate (aprilie 2026, ofertă standard)

Sursă agregată: comparație publică a ofertelor de pe piața de retail, aprilie 2026 (siana-energie.ro).

Ce să citești în tabel

Spread-ul (diferența între preț de vânzare și preț de surplus) e indicatorul real al echității ofertei pentru un prosumator. Un spread de 0,003 lei/kWh (la PPC, ENGIE, E.ON DUO) înseamnă că furnizorul îți răsplătește efectiv kWh injectat la valoarea de la care ți-l vinde — nu profită semnificativ pe surplus. Un spread de 0,79 lei/kWh (E.ON ofertă vară 2026) înseamnă că surplusul tău valorează 6 ori mai puțin decât prețul la care îți vinde furnizorul energia din rețea.

Diferența între cea mai bună ofertă (PPC la 0,862 lei/kWh) și cea mai proastă (E.ON ofertă vară la 0,145 lei/kWh) e aproape 6 ori. Pentru o firmă cu surplus anual de 30 MWh, asta înseamnă ~21.500 lei diferență de venit/an — pe un singur sistem mic.

De ce diferă atât de mult

Furnizorii care au strategie comercială pe segmentul prosumator (PPC, ENGIE Ampero Verde, E.ON DUO) oferă prețul activ identic pentru surplus și pentru consum, ceea ce face propunerea aproape echivalentă cu compensarea 1:1 perfectă. Furnizorii care nu au strategie pe segment (sau o au, dar e defensivă) oferă tarife minimaliste pe surplus pentru a descuraja prosumatorii care n-au alți clienți pe contract.

Hidroelectrica are prețul cel mai mic la consum (0,283 lei/kWh) — atractiv pentru cumpărător de energie — dar prețul cel mai mic și pe surplus, deci pentru un prosumator cu sistem mare contractul cu Hidro înseamnă că pierzi valoarea cea mai mare a injecției.

Cum alegi furnizor pentru prosumator firmă

Nu calcula doar prețul de cumpărare al energiei pe care o iei din rețea. Calculul corect e:

Factură netă/an = (consum din rețea × preț cumpărare) − (surplus injectat × preț activ surplus)

Pentru o firmă cu consum de 80 MWh/an, sistem de 100 kWp și surplus de 40 MWh/an:

• Cu Hidroelectrica: (40 × 283) − (40 × 280) = 11.320 − 11.200 = 120 lei/an surplus net
• Cu PPC: (40 × 892) − (40 × 862) = 35.680 − 34.480 = 1.200 lei/an surplus net + economie pe consum (compensarea 1:1 lasă consum net de 40 MWh × 892 = 35.680 lei)

În realitate, Hidro câștigă pe firmele fără sistem fotovoltaic (preț de cumpărare mic), dar pierde pe firmele prosumator. PPC pierde marginal pe firmele fără sistem, dar e recomandat pentru firme cu surplus mare. Compară pe scenariul tău complet, nu doar pe tariful de cumpărare.

Regim fiscal pentru firmă — TVA, impozit, accize

Pentru prosumatorii firmă, vânzarea surplusului are implicații fiscale concrete care diferă de cele ale persoanelor fizice. Punctele esențiale, valabile în 2026:

TVA pe surplus

Energia injectată în rețea de o firmă plătitoare de TVA este operațiune impozabilă cu TVA 19% la livrare. Asta înseamnă că:

• Factura emisă de tine către furnizor (sau auto-factura emisă de furnizor în numele tău, conform contractului) include TVA colectată 19% pe valoarea surplusului.
• TVA-ul colectat se declară în decontul lunar/trimestrial de TVA (D300).
• Înregistrarea contabilă tipică: 411 (clienți) = 7015 (venit din vânzare energie) + 4427 (TVA colectată).

În schimb, pe surplusul compensat cantitativ (sub 200 kW), nu se aplică TVA — e compensare directă în natură care apare doar în cantitatea decontată pe factura furnizorului. TVA apare doar pe valoarea netă consumată din rețea după compensare.

Impozit pe profit / impozit pe venit microîntreprindere

Veniturile din vânzarea surplusului sunt venituri operaționale ale firmei și intră în baza de impozitare:

• SRL plătitor de impozit pe profit (16%) → veniturile din surplus se cumulează cu celelalte venituri și se impozitează la profit.
• Microîntreprindere (1% sau 3% pe cifra de afaceri) → veniturile din surplus măresc cifra de afaceri impozabilă. Atenție la pragul de microîntreprindere — dacă veniturile totale ale firmei depășesc 250.000 EUR/an, ești obligat să treci la impozit pe profit.

Observație importantă: legea menționează că veniturile din surplus sub 200 kW "rămân neimpozabile pentru instalații sub 200 kW" — această formulare se referă la prosumatori persoane fizice casnice și NU se aplică la firme. Pentru firme, regulile fiscale generale rămân în vigoare.

Accize pe energia electrică

Energia electrică din surse regenerabile este scutită de acciză dacă:

1. Se produce integral din resurse regenerabile (panourile fotovoltaice îndeplinesc condiția).
2. Se livrează direct consumatorului final.

Pentru a beneficia de scutire, firma trebuie să depună Anexa 23 la Autoritatea Vamală Teritorială și să se înregistreze ca plătitor de accize (formularul D700) — chiar dacă declarația lunară (D100) va fi cu zero pe accize. Articolul de lege relevant: Art. 399 alin. 1 lit. m) din Codul Fiscal.

Ce trebuie să faci practic

1. La punerea în funcțiune a sistemului: notifică contabilitatea firmei. Dacă firma e plătitoare de TVA, înregistrarea ca plătitor de accize și depunerea Anexei 23 sunt pași obligatorii pentru a putea factura corect surplusul.
2. La prima factură de surplus: verifică monografia contabilă pe înregistrările 411/7015/4427 și că TVA-ul e calculat corect.
3. La declarațiile fiscale: surplusul intră în D300 (TVA), D101 (impozit profit) sau D100 (microîntreprindere), și D100 cu zero pentru accize.

Dacă firma nu e plătitoare de TVA (cifră de afaceri sub plafon de 300.000 lei), surplusul se facturează fără TVA — dar veniturile rămân impozabile la nivelul firmei.

Atenție: detaliile fiscale concrete depind de structura firmei și de contractul cu furnizorul. Verifică cu contabilul tău înainte de a aplica recomandările de mai sus pe situația specifică.

Contractul de prosumator — ce trebuie să conțină

Statutul de prosumator se materializează printr-un contract de prosumator semnat cu furnizorul de energie. Pentru firme, contractul de regulă e o anexă la contractul de furnizare existent (nu un contract separat), dar cu clauze specifice pe regimul de injecție.

Clauzele esențiale

1. Identificarea sistemului: putere instalată (kWp), tip racordare, locul de consum la care e racordat, certificat de racordare valabil de la operatorul de distribuție.
2. Mecanismul aplicabil: compensare cantitativă (sub 200 kW) sau regularizare financiară (200-400 kW). Trebuie scris explicit, nu lăsat la interpretare.
3. Prețul activ pentru surplus: identic cu prețul activ din contractul de furnizare (pentru sub 200 kW) sau prețul mediu PZU OPCOM al lunii (pentru 200-400 kW).
4. Frecvența de citire a contoarelor și transmitere a datelor: lunar, automatizat de către operatorul de distribuție.
5. Termenul de plată: maxim 42 de zile de la facturare (conform Legii 169/2025).
6. Condițiile de încetare: ce se întâmplă dacă schimbi furnizor, dacă crești capacitatea peste 400 kW, dacă vinzi imobilul.
7. Penalități pentru întârziere la plată: simetrice cu cele aplicate ție de furnizor în caz de neplată.

Atenție la clauze de "opt-out" pe ofertă vară

Unii furnizori (E.ON cu oferta de vară 2026 fiind exemplul tipic) au în contract clauză de variație a prețului activ pe surplus în funcție de sezon. Asta înseamnă că pe perioada când produci cel mai mult (mai-septembrie), prețul tău de surplus e drastic mai mic decât pe restul anului. Verifică dacă în contractul tău există asemenea clauză și negociază un preț activ unitar pe an dacă există.

Dacă vrei să schimbi furnizor

Procedura e standard, identică cu schimbarea oricărui contract de furnizare:

1. Notifici furnizorul nou și semnezi contract de furnizare + anexă prosumator. Cere explicit prețul activ pe surplus.
2. Furnizorul nou notifică furnizorul vechi și operatorul de distribuție.
3. Schimbarea se operează la următoarea citire de contoare (de regulă luna următoare).
4. Soldul de kWh creditați la furnizorul vechi: trebuie regularizat financiar la PZU mediu al lunii — conform cu metodologia ANRE. Verifică cu furnizorul vechi cum se va calcula plata acestui sold.

În practică, schimbarea de furnizor e cel mai puternic levier de optimizare pentru un prosumator firmă. Dacă ai contract pe E.ON ofertă vară (0,145 lei/kWh activ pe surplus) și treci la PPC Simplu Anual (0,862 lei/kWh), pe un surplus anual de 30 MWh recuperezi imediat ~21.500 lei/an.

Trei scenarii ROI — cum afectează prețul de surplus deciziile

Pentru a vedea impactul real al mecanismului de surplus asupra deciziilor de investiție, am modelat trei scenarii pe sisteme tipice de firmă în zona Sud (yield 1.250 kWh/kWp/an).

Scenariul 1 — Hală depozit, 100 kWp, consum 80 MWh/an

• Producție anuală: 125 MWh
• Autoconsum: ~80 MWh (program 8-17, sistem dimensionat pe consumul tău)
• Surplus injectat: ~45 MWh (program 8-17 nu prinde toată producția de prânz, plus weekend-uri)
• Mecanism: Compensare cantitativă (1:1) — sub 200 kW
• Cu PPC (0,862 lei/kWh active): valoarea anuală a surplusului = ~38.790 lei
• Cu Hidroelectrica (0,280 lei/kWh active): valoarea anuală a surplusului = ~12.600 lei
• Diferență anuală: 26.190 lei/an doar din alegerea furnizorului — fără să schimbi sistemul.

Scenariul 2 — Fermă agricolă, 250 kWp, consum 220 MWh/an

• Producție anuală: 312,5 MWh
• Autoconsum: ~180 MWh (consum sezonier — irigare vară, frigorifice tot anul)
• Surplus injectat: ~132 MWh
• Mecanism: Regularizare financiară (PZU) — 200-400 kW
• Preț mediu PZU 2025-2026: ~0,40 lei/kWh
• Valoarea anuală a surplusului: 132 × 400 = ~52.800 lei
• Dacă în loc de 250 kWp ai 199 kWp (împărțit pe 2 locuri de consum în fermă, dacă e fezabil tehnic): producție 248 MWh, surplus ~70 MWh, dar la compensare 1:1 cu PPC = 70 × 862 = ~60.340 lei
• Concluzia paradoxală: sistemul mai mic poate aduce mai mult venit din surplus decât sistemul mai mare, dacă rămâi în categoria sub 200 kW.

Scenariul 3 — Hală industrială, 350 kWp, consum 400 MWh/an

• Producție anuală: 437,5 MWh
• Autoconsum: ~290 MWh (program 24/7 cu schimburi, autoconsum mare)
• Surplus injectat: ~147,5 MWh
• Mecanism: Regularizare financiară (PZU) — 200-400 kW
• Valoarea anuală a surplusului: 147,5 × 400 = ~59.000 lei

Aici dimensionarea e mai delicată. Cu autoconsum de 290 MWh, sistemul de 199 kWp ar produce ~248 MWh — toată producția e consumată intern, surplus aproape zero. Investiția e justificată doar de economia pe consum, nu de venitul de surplus. Trecerea la 350 kWp aduce ~59.000 lei venit din surplus în plus față de varianta mică, dar la preț PZU — nu la preț activ. Calculul corect ține cont și de costul incremental al kWp adițional (de la 199 la 350 = +151 kWp × ~3.500 lei/kWp = +528.500 lei investiție extra).

Concluzia generală

• Pentru sisteme sub 200 kW, alegerea furnizorului contează mai mult decât dimensionarea exactă.
• Pentru sisteme între 200 și 400 kW, dimensionarea pe pragul juridic e critică — în multe situații e mai rentabil un sistem de 199 kW decât 250-300 kW.
• Pentru sisteme peste 400 kW, intri în lumea producătorilor independenți — analiza e fundamental diferită și depășește scopul acestui ghid.

Vezi calcule reale și ROI pentru sisteme comerciale pentru exemple complete de calcul cu costuri reale și costul unui sistem fotovoltaic comercial pentru reperarea CapEx-ului.

Erori frecvente la prosumatorii firmă

Cinci erori care apar repetat în practică și care erodează ROI-ul investiției în surplus:

1. Nu compari ofertele de furnizor pe scenariul "prosumator"

Cea mai costisitoare eroare. Firmele compară furnizorii doar pe prețul de cumpărare al energiei și aleg pe cel mai mic. Pentru un prosumator, calculul corect e (consum × preț cumpărare) − (surplus × preț activ surplus). Furnizorii cu preț activ mic pe surplus (Hidroelectrica, E.ON ofertă vară) câștigă pe firmele fără sistem și pierd pe firmele cu sistem.

2. Dimensionezi sistemul peste 200 kW fără să fii conștient de pragul juridic

Un sistem de 220-250 kW pe un singur loc de consum pierde mecanismul 1:1 pe tot surplusul, nu doar pe diferența peste 200 kW. Dacă firma are mai multe locuri de consum, sistemul ar trebui împărțit. Dacă nu, calculează dacă diferența incrementală de producție justifică pierderea pe surplus. Adesea nu o justifică.

3. Semnezi contract cu clauză de "preț sezonier" pe surplus fără să citești

Clauza E.ON de tip "ofertă vară" cu 0,145 lei/kWh activ pe perioada de producție maximă e extrem de costisitoare pe termen lung. Verifică explicit dacă prețul activ e fix sau variază sezonier. Dacă variază, negociezi sau treci la alt furnizor.

4. Nu te înregistrezi ca plătitor de accize cu Anexa 23

Deși scutirea e automată pentru energia regenerabilă, declararea statutului fiscal corect la Autoritatea Vamală e o obligație formală. Lipsa Anexei 23 poate provoca surprize la control fiscal, chiar dacă suma datorată ar fi zero.

5. Aștepți cele 24 de luni înainte să soliciți regularizarea soldului

Dacă ai sezonalitate puternică și știi că nu vei consuma soldul în 24 de luni, nu aștepta expirarea automată. Solicită direct furnizorului regularizarea anticipată (acceptată la majoritatea furnizorilor) — vei primi banii la prețul mediu PZU al lunii curente, nu la cel din momentul în care kWh-ii expiră.

Vezi cum alegi instalatorul fotovoltaic pentru ce să verifici la firma de execuție și clasamentul instalatorilor după cifră de afaceri pentru selecția pe criteriu economic.

Următorul pas

Pentru a optimiza valoarea surplusului din sistemul tău fotovoltaic comercial:

1. Verifică în contractul actual de furnizare care e prețul activ pe surplus și dacă există clauze sezoniere. Cere explicit, în scris, clarificare de la furnizor — nu te baza pe ofertele publice.
2. Dacă ești sub 200 kW, focalizează-te pe alegerea furnizorului. PPC, ENGIE Ampero Verde, E.ON DUO sunt opțiuni cu spread mic între preț cumpărare și preț surplus. Hidroelectrica și ofertele de vară de tip E.ON sunt nepotrivite pentru prosumatori cu surplus mare.
3. Dacă te apropii de 200 kW, modelează scenariul "199 kW pe un loc" vs "sistem mai mare cu regularizare PZU". Adesea sistemul mai mic câștigă financiar.
4. Dacă deja ai sistem 200-400 kW, vezi dacă poți împărți pe două locuri de consum sau dacă stocarea cu baterii crește autoconsumul suficient pentru a justifica investiția suplimentară. Vezi ghidul de stocare cu baterii.
5. Verifică situația fiscală cu contabilul firmei — înregistrarea ca plătitor de accize (Anexa 23, formularul D700) e o formalitate care trebuie făcută o singură dată.
6. Monitorizează prețurile PZU lunar dacă ești în regim de regularizare financiară — vezi unde se duce piața și planifică în consecință.

Pentru selecția unei firme de instalare cu experiență pe sisteme comerciale, vezi verificarea atestatelor ANRE și clasamentul firmelor după cifră de afaceri. Pentru contextul juridic complet al statutului de prosumator, vezi ghidul de legislație prosumator comercial.